1. tIra m. tin ( cf. tIvra ), L.
2. tIra n. (√ tF , Siddh. puṃl. 56 ) a shore, bank, AitBr. &c. ( ifc. f( A ). , MBh. ; R. ; Ragh. ; ifc. , for derivatives cf. Pāṇ. iv, 2, 106 and 104 , Vārtt. 2; ifc. ind. , for accent cf. vi, 2, 121 )
在词典中查看更多 » · 浏览全部佛学辞典