praTama
praTama/ mf( A/ )n. (for pra-tama , superl. of 1. pra ; rarely declined as a pron. , e.g. °ma/syAH , AV. vi, 18, 1 ; °me , PañcavBr. xxv, 18, 5 ; R. iv, 37, 11 ; Kir. ii, 44 ; cf. Pāṇ. i, 1, 33 ) foremost, first (in time or in a series or in rank)